Când mi-am deschis contul pe Substack, mă așteptam să-l folosesc strict pentru citit alte publicații, mai ales că am venit aici în perioada de după Elon-izarea Twitterului. Nu am avut înainte niciun blog în care să fi scris mai mult de două-trei fraze, și alea despre fotografiile pe care le-am făcut de-a lungul vremii. Acum, după cinci sau șase luni de prezență oarecum constantă, mi se pare că am făcut bine că am ales un spațiu cât de cât neutru - nepolitizat și nesponsorizat cu anunțuri și reclame exasperante. Am abonamente la câteva publicații care fac recenzii de artă, fotografie, AI sau analize politice și sociale. Mi se pare mai confortabil să citesc aici texte fără zeci de comentarii inepte și să fiu scutită de formatul imposibil de urât al postărilor de pe Facebook. Așa se face că mi-am luat un pic de avânt și am scris la rândul meu despre una-alta, dar am evitat până acum să scriu despre fotografiile mele. E adevărat și că am pozat sensibil mai puțin în ultimele câteva luni,…
Aburi
fotografii în februarie - Patricia Brad.
