Aseară, pe Cluj Arena, Simona Halep și-a anunțat retragerea din tenisul de performanță. N-am fost de față, dar am citit câteva articole și am văzut discursul ei la finalul serii. S-a plâns, s-a amuțit, s-a aplaudat. S-a făcut istorie, cum le place jurnaliștilor să spună. Discursul Simonei a fost exact așa cum mă așteptam să fie, la fel ca jocul ei pe teren - riguros, fără înflorituri inutile, cu accente de emoție discretă, care nu scapă de sub control pentru că o sală întreagă stă cu lacrimile în gât. Atitudinea unei învingătoare, chiar și atunci când tabela arată 1-6. 1-6. O cronică excelentă - aici.
E un pic greu să vorbesc. În primul rând vreau să vă mulțumesc. Clujul e casa mea, în România mă simt cel mai bine aici, au fost multe meciuri pe care le-am jucat cu tot sufletul, le-am câștigat, au fost și meciuri pe care le-am pierdut, dar mereu rămân cele frumoase și cele bune.
Din punct de vedere sportiv sunt o persoană foarte împlinită și ceea ce am realizat în tenis, pot să spun că n…
