Am fost câteva zile la București. Fără treburi, fără planuri. Am plecat din Cluj cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, dar oarecum justificat de cele două săptămâni absolut exasperante de la început de aprilie. Ce știam? Că vreau să mă văd cu 3-4 prieteni, că vreau să merg la MNAC (habar n-am cum se face că în atâția ani de când vizitez destul de des Bucureștiul, nu am vizitat acest muzeu), că vreau să fac două sesiuni de portrete pentru proiectul Bovary (am reușit doar una și jumătate). Ce nu știam? Că Bucureștiul nu-i de văzut imediat după Milano, că apropierea de rănile sufletești ale oamenilor te poate scoate foarte abrupt din zona de confort, că o să plouă cu bulbuci, și că o să am un atac de panică îngrozitor. M-am tot gândit dacă scriu sau nu despre lucrurile astea, și m-am hotărât că da abia azi, când mi-a ajuns sub ochi un video educațional cu “12 ponturi pentru a fenta un atac de anxietate”. N-am învățat nimic nou din acest video, dar mi-am reamintit că amânarea e un fac…
Bucureștiul în trei zile și un balonzaid
și cu poze de la MNAC
