Aș vrea să am apetența uriașă pentru cuvinte a celor care scriu zi de zi, ba chiar de mai multe ori pe zi - despre politică. Ponta și inundațiile, USR și leprele care-l populează, de ce am uitat așa de repede de Georgescu, ce a mai făcut Donald prin căsuța albă de la Washington. Băi, aș vrea. Dar efectiv mi-e rău de la vacarmul care nu se mai termină, și care îmi dă cumva de înțeles că o uriașă parte din populația lumii NU LUCREAZĂ (adică oamenii ăia nu au un job), altfel cum naiba să ai vreme să devii specialist în fiecare subiect care traversează în viteză ecranele telefoanelor și laptopurilor noastre? M-am surprins în ultimele câteva luni mai puțin preocupată să citesc newsletters de artă și fotografie, mai puțin curioasă de noutățile din jazz sau film. Chiar și aici pe Substack, citesc în diagonală, promițându-mi să revin la un articol sau altul, până când se adună prea multe, și-s nevoită să șterg emailuri după emailuri. Asta nu-i bine, și noaptea trecută m-am întrebat de ce? cum…
Cui îi este dor de 2021?
fotografii din pandemie
