Atenție - dacă ai primit acest articol în email, este preferabil să-l citești într-un browser (click pe titlu), pentru o experiență vizuală mult mai bună.
Am ajuns la a șaptea scrisoare din corespondența cu Jon Nicholls pe tema spațiului. Exact cum mă așteptam, conținutul și semnificațiile cuprinse în aceste scrisori devin cu fiecare nouă postare mai interesante, pe măsură ce tema se dezvoltă “lateral” la mine, și respectiv la Jon. Mă refer în special la ritmul și temele acestor scrisori, nu neapărat la conținutul lor vizual. Dacă Jon preferă o abordare mai conceptuală, în care fotografiile realizează un puzzle semantic care reconstruiește spațiul cu ajutorul unor elemente alese în așa fel încât să-l explice fără descriere verbală, în cazul meu (cel puțin până acum) scrisorile pornesc de la un spațiu concret, identificabil pe hartă, din care am ales de fiecare dată fragmente pe care memoria afectivă mi le ierarhizează la distanță de momentul în care am fotografiat acel spațiu. Nu sunt turistul av…
