Sunt mereu în întârziere cu toate. Nu că aș neglija activitățile pe care le am în lista zilnică, dar prioritățile se schimbă din mers.

Revin azi la postarea începută în 26 septembrie (poza și propoziția de mai sus). Habar n-am cum au trecut trei săptămâni, ceea ce explică și titlul pe care bineînțeles că0 o să îl păstrez. La acea vreme voiam să scriu că mi-e dor de fotografie, de făcut și de editat, de citit despre, de vorbit despre. Imaginea de mai sus e făcută la finalul unei întâlniri cu Ana, când ne trăgeam sufletul după o serie de poze cu bijuteriile lui Horațiu Weiker. În ultimele luni, nivelul meu de dezorientare/defocalizare a crescut foarte mult, direct proporțional cu numărul emailurilor și apelurilor telefonice din această perioadă. Nu cred că am mai vorbit vreodată cu atâția tâmpiți din sfera relațiilor cu clienții. Uși, sticlă, dispensere, folie, plastic, materiale publicitare, materiale dentare, parafă, suport TV, gresie, IKEA. Ca urmare, stau acum la birou flancată de o cutie de Nexium și una de Nurofen de o parte, și de un carnet cu probleme de rezolvat și un mănunchi de markere, de cealaltă parte. Îndată ce bifez o linie, îmi amintesc alte două chestii care trebuie făcute. În timpul ăsta încerc să găsesc momente în care să mă văd cu prietenii. Să citesc. Să ascult cele n-șpe playlisturi salvate recent în Spotify. Să merg la manichiură. Să dorm.

Un intermezzo binevenit a fost prilejuit de întâlnirea despre care am mai scris recent, cu Ștefan Neagu, care a venit la Cluj câteva zile, și cu care, printre povești și pahare de vin, am fotografiat câteva filme cu Mamyia RZ67. Poate că odată o să mă arunc și eu să cumpăr așa ceva, fie și doar ca să exersez acea formă de slow photography care îți provoacă mai mult mintea decât instinctul. În fotografie, Mara, pe care am văzut-o transformându-se timp de 8 ani, ca într-un film în slow motion despre cum crește o floare sau un copac. Pentru 1/125 secunde, Mara a stat pe loc. Pauzele sunt bune.

Închei aici, dar notez ca să se știe: am pus ochii pe Kodak Ektar Half Camera, care în mâinile potrivite cred că poate produce niște perechi conceptuale foarte faine. Slow photography și perechi gata făcute în camera foto. How’s that for a plan?

The White Rabbit/ March Hare - ilustrație de John Tenniel

-ends

Scribbles and Sketches

Iepurele de Martie