Aflu cu vag dezinteres că un wannabe critic culinar a organizat recent la București o degustare de…parizer. Ceva asezonat cu pălincă, muștar și (sunt convinsă, cunoscând personajul) mult ego și glumițe insipide. Prețul acestui festin - 175 lei. Cred că banii ăștia îmi pot asigura cantitatea de parizer pe care o consum într-un an de zile. În plus, aș hali în liniște, ceea ce e neprețuit. Prin urmare, dacă vreți să vă ocupați timpul cu ceva mai interesant, și aproape gratis (eBookurile menționate în textul meu costă 15-20 lei bucata), citiți sau recitiți Andrei Pleșu, sau ascultați un podcast mișto. (vezi mai jos)
Azi este ziua lui Andrei Pleșu. Oricâte omagii și laude ar primi de la personaje indigeste de tip Papahagi, eu tot o să aleg încremenirea absolută în proiect când e vorba de el. Monogamie fan-clubistă fără regrete. Am recitit zilele trecute câteva pagini din “Jurnalul de la Păltiniș”, și am dat peste acest pasaj, pe care mi-l amintesc cu claritate încă de la prima lectură a că…
În loc de parizer
