Acum vreo 15 ani am călătorit în Viena, cu o oprire de o noapte în Slovacia. Lucrurile erau cam neclare cu taxa lor de drum, am încercat s-o plătim la o benzinărie, unde un grup de vreo cinci angajați ne-au înconjurat cu cele mai bune intenții dar vorbind toți deodată, mult și în slovacă, astfel că nu am înțeles absolut nimic. Am plecat spre cazarea din Bratislava, cu gândul că ne lămurim acolo. Nici vorbă - aceeași situație, vorbeau doar limba lor, nu înțelegeau ce vrem, așa că am lasat-o baltă și ne-am văzut de treburile turistice. În dimineața următoare, am pornit foarte-foarte devreme spre Viena - cred că era vreo 6 și jumătate când am ajuns la graniță, unde dintr-o cușcă metalică a ieșit un agent de frontieră care ne-a cerut, evident - dovada plății taxei. Am încercat iar să explicăm că nu am avut de unde să cumpărăm, că doamne iartă-mă, sunteți toți bătuți în cap? În fine, omul ne cheamă în chioșcul lui, ne desenează niște scheme numerice elaborate - cât e amenda, unde trebuie m…
Kompromis
drumul pavat cu bune intenții
