La mulți ani cu toate cele dorite și cu preaplin celor care vă opriți să citiți textele mele pe Substack. Vă mulțumesc, și promit să scriu în continuare destul de rar încât să nu vă exasperez, dar destul de des încât să nu uit complet așezarea literelor pe tastatură.
Ieri dimineață mă gândeam la ceva ce azi am citit la Tibi Codorean, și anume cât de bine ar fi să existe o pauză între finalul lui decembrie și începutul lui ianuarie - în sensul în care după piftii, friptură și artificii să nu trecem direct la blazare, hiperactivitate sau jenă că am ratat iar lamentabil treaba cu rezoluțiile, ci să avem câteva zile de uitat în gol, de ronțăit popcorn sau alte snackuri, de evitat neamuri și cunoștințe; enfin, un fel de concediu fără plată de la a fi noi înșine, în care să fie respectată și respectabilă alegerea singurătății.
Introduc aici încă un link util introverților, pentru că nu cred că doar eu vreau să mă izolez puțin de lume; poate că și voi aveți un disconfort (prost n…
