De data asta mă reped la postmodernism, pentru că o să mă meta-oglindesc în interviul pe care mi l-a luat Izabella Lukács. Pun linkul aici, la început, iar mai jos o să preiau câteva fragmente, ca să vedeți în mare despre ce am vorbit. Mi s-a mai întâmplat la început de an să fiu invitată să răspund unor întrebări despre fotografie și despre ce mai fac eu când nu sunt dentist. În cazul de față, Izabella mi-a trimis întrebări care mi-au plăcut, așa că o să fie cam lung de citit. Dacă nu aveți timp (fair enough, și eu citesc pe diagonală zi de zi) interviul e plin de fotografii mai vechi și mai noi.
And so it goes.
Fotografia are calitatea de a transfera în două dimensiuni lumea și întâmplările ei, mereu la timpul trecut. De aici apare și seducția pe care o resimțim în fața unei imagini fotografiate. Ne aflăm fără excepție în ipostaza celui care a supraviețuit imaginii din fața ochilor, …
