Am revenit la Cluj după o vacanță care a fost un amestec de minunății, kilometri mulți bătuți cu pasul, și inevitabil, nervi. O să trec repede peste ultima parte, aia cu nervii, pentru că ar fi trebuit să mă documentez mai bine din surse credibile despre turismul agresiv și greu de îndurat din Barcelona. În două zile jumătate, pe care le-am petrecut acolo din ignoranță, am cheltuit o sumă obscenă de bani, am fost trași pe sfoară de taximetriști, de hotelieri, de chelneri. Murdăria orașului mi-a stăruit pe tălpile pantofilor până în România, când am decis să le mai dau o șansă și să-i spăl în mașină cu detergent concentrat. În fine, ce vreau să spun este că în octombrie am petrecut mai bine de două săptămâni în Andaluzia, și a fost o vacanță formidabilă, așadar nu Spania e de vină, ci probabil administrația catalană, sau dracu știe cine, însă deocamdată Barcelona este sus de tot pe lista locurilor în care nu vreau să mă mai întorc.
